jump to navigation

Tampenii. Aprilie 1, 2009

Posted by pawsy in Ganduri.
1 comment so far

Cea mai mare si mai mare, chiar mai mare decat geniu’ meu mare, tampenie pe care am auzit-o la viata mea a fost ca noi femeile trebuie sa tinem una cu alta si sa luptam impotriva barbatilor, care sunt niste prosti misogini nesimtiti care fac spume la gura si trebuie eutanasiati. Toti. Pentru ca barbatii astia sunt de fapt o alta specie de animale, nu ca noi, singurele forme de viata superioare pe globu’ asta. Si posibil in tot universul.

Si totusi femeile au cerut egalitate.

Egalitatea la ele e sa aiba posibilitatea sa scuture din gene lasciv in fata unui barbat si dup-aia sa poata sa zica „Nu vreau.” fara sa fie bagate intr-un colt intunecos in care sa primeasca ce-au cerut. Sa poata sa toarca precum o pisica acasa si sa gateasca, sa faca curat si sa toarne copii, dar sa fie recunoscute ca potentiali candidati la posturi considerate de altfel pentru barbati.

Ceea ce zic eu aici nu e ca trebuie ca noi femeile sa sarim una la gatul celeilalte si sa ne batem in noroi asa cum zic unii barbati ca ne sta noua bine. Nici sa ii pupam pe ei, barbatii, in locuri mai mult sau mai putin placute pentru ca merita. Da’ sa gasim o cale de mijloc intre a fi sclava de acasa si dominatoarea de la birou.

Ce-ati zice sa fiti niste fete normale, dragelor?

Sa nu-ti fie teama sa il iubesti si sa-i spui asta, ca nu cumva el sa si-o ia in cap si sa se foloseasca de tine. Sa fii serioasa atunci cand are nevoie sa fii serioasa, cand e cazul. Sa razi cu el si sa provoci o bataie printre cearsafuri cand vezi ca e jucaus. Sa uiti de batul ala din fund si de morcovul din alta parte cand rade de tine, ca daca stai imbufnata pana-si cere scuze dandu-si ochii peste cap nu rezolvi nimic. Razi si intoarce-i-o asa cum stii tu mai bine. Pana la urma, daca n-ai destul simt al umorului incat sa stii sa razi cu el si n-ai destula minte sa i-o intorci elegant, mai bine iti gasesti unul cu acelasi tip de batosenie. Si lasa dom’le fitele si nazurile, ca pana si cel mai mare smecheras de cartier se poate plictisi in doua zile daca tu plangi dupa o pereche de blugi de la Milano pe care ai vazut-o pe net si n-ai bani sa ti-o iei ca ti-ai luat opinci de 500 de euro care zboara cu tot cu tine.

Consider ca viata e frumoasa daca e echilibrata. Daca stii sa razi si sa plangi, sa impaci si sa te certi, sa iubesti si sa refuzi badarania, sa stii ce vrei de la tine si de la cel de langa tine. Sa ai cerinte mari cand ti le meriti, sa accepti ce primesti cand asta e tot ce se poate pe moment.

Si niciodata, absolut niciodata sa nu te joci cu un barbat ca esti tu femeie si ai dreptu’ asta din nascare. Ca asa sunt femeile. Din cauza voastra va trateaza un barbat cu sictir, „ca un animal”. Pentru ca ii permiteti.

Anunțuri

Tee hee. Martie 27, 2009

Posted by pawsy in Ganduri.
1 comment so far

Un bărbat la librărie către vînzătoare:
– Aş dori cartea cu titlul „Superioritatea bărbatului faţă de femeie”!
– Utopie şi SF-uri la etajul 1, vă rog!

Bleah. Martie 27, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
add a comment

Viata mea in ultimele patru luni s-a desfasurat mai mult pe duca din cauza de semi-relocare la Bucuresti pentru facultate. Ceea ce inseamna multe ore petrecute pe tren si vazut fel de fel de specimene de la o tura la alta. Numa’ un singur tip de specimen continua sa apara o data la cateva drumuri.

Indragostitii.

Ei bine, there comes a time in viata fiecaruia cand e indragostit lulea. Bine, se intampla de multe ori chestia asta, mai rar se intampla sa fie si impartasita treaba. Si cand este impartasita, ne apuca euforia si dam pe afara in asa hal incat vrem sa stie tot globul ca noi suntem indragostiti. Si ca viata e roz si ca am descoperit petecul nostru de rai pe pamant. Stiu, e un sentiment minunat si-ti vine sa-ti mananci partenerul cu fulgi cu tot atunci si acolo fara sa-ti pese de nimeni si nimic.

Si tu iti vezi de treaba ta, si il/o pupi si il/o mangai si va iubiti si va uitati adanc unul in ochii celuilalt. In tren. Intr-un compartiment de sase persoane. Dimineata. La 5.

Si vine o persoana ca mine, trezita din somn la 4 dimineata, care pleaca in scopuri nobile si prea putin placute spre un oras pe care il adora din toata fiinta atat de tare incat parca nici nu-i vine sa se apropie de el, atat de tare-l adora. Si se asaza in compartimentul cu cei doi indragostiti si-si scoate o carte si-si vede de treaba. Si incepe distractia:

– Mmm… Te iubeeeesc… Mmmmm… Mwah…

Una bucata Puchi ridica atunci ochii confuza si se uita cu grija ca nu cumva sa descopere ca totul e R-rated si ca poate se filmeaza un porno cu camera ascunsa si-o sa fie rugata sa ia parte filmarilor.

– Si eu, iubita mea… Mmmm… Abia astept sa…

Aici a inceput sa-i povesteasca suav la ureche ceva ce stiam ca nu aveam nevoie sa aud. In principiu stau foarte bine la capitolul imaginatie, uneori o ia razna a mea imaginatie si un cuvant poate sa declanseze o scena glorioasa in mintea mea care la 5 dimineata cu greturi si nasuri curgande trebuia sa fie evitata. Se opresc din soptit unul celuilalt dupa care urmeaza un sarut prelung si plin de schimburi de fluide, respiratii ingreunate, maini fasaind sub o geaca imensa ce ii acoperea pe amandoi si un Puchi ingretosat si fierband de nervi ca erau restul compartimentelor pline.

Si-o tin asa, si-o tot tin, pana cand ma ridic ca rinoceru’ furios si ies pe hol, trantind usa compartimentului cu sila si fulgerand un death glare de toata frumusetea spre ei. Ii vad ca tresar, ca isi aranjeaza parul de parca tocmai terminasera partida si se uita cu un zambet tamp unul la altul si se imbratiseaza, adormind pana la urma asa. Si subsemnata sta un timp pe hol si ofteaza adanc.

Si ma intreb: „De ce naiba trebuie sa fiu eu martorul iubirii lor profunde? Really, ca stiti voi ca va iubiti e arhisuficient.”

Bai, mi se pare grozav sa vad doi indragostiti lulea, sa nu se mai poata satura unul de altul si am simtit si simt asta pe pielea mea. Dar de aici pana la a deveni pornografic cand omu’ de langa tine poate vrea si el un pic de actiune la momentu’ ala si tu-i faci pofta si te inghiti cu celalalt…

As vrea sa asist o data la inca o chestie din-asta si sa fie inca unul acolo care sa-i intrerupa si sa-i intrebe:

– Pot sa incerc si eu? Nu cred ca faci bine ce faci, ca prea se miauna.

Telenovelele astea. Martie 25, 2009

Posted by pawsy in Ganduri.
4 comments

Cand eram eu mica, erau in mare voga doua fete de peste multe tari, spanioloaice, numite Natalia Oreiro si Thalia. Si apareau zeci de telenovele cu ele si AcasaTV isi facea rating cu ele si le difuzau videoclipurile in pauzele din timpul telenovelelor. Cred ca au fost primele telenovele ajunse la noi, si de acolo s-a produs un boom.

Ei, nu-mi plac persoanele care zic ca telenovelele sunt pentru oameni fara scoala, plictisiti, care sparg seminte in fata televizorului toata ziua. Ma jignesc pe mine si, implicit, pe mama mea, cu care aveam program in fiecare weekend cand erau respectivele telenovele si Fetele Gilmore pe seara. Sa-l vad eu pe ala care a facut atata scoala cat a facut a mea mama si in felul in care a facut-o si sa-l vad ca asculta Beethoven si se uita doar la filme de Palm d’Or.

Sa fim seriosi si cinstiti, ne dam mari inteligente si genii dintre Carpati aratand cu degetul la cel de langa noi. Daca ati fi atat de inteligenti, ati intelege ca televizorul a fost facut nu doar sa informeze, ci si sa distreze. Lasati pretentiile venite din alte secole. Si-apoi telenovelele aparute astazi, cele romanesti, ma refer, sunt doar o modalitate de-a mai face ceva bani. Si se vede asta. Dar daca omu’ toata ziua a muncit, a trebaluit, a umblat, s-a certat, a dat spagi si ce face romanu’ de zi cu zi, de ce sa nu poata sa scape si-ntr-o alta lume cand are muschiul lui chef? Si nu, filmele de la Hollywood nu sunt cu mult mai bune, ci doar au enorm de multi bani. (Zic de zecile de filme care apar in fiecare zi, nu compari o telenovela cu un castigator de ‘spe mii de premii, care, fie vorba intre noi, tot proaste sunt majoritatea).

Live and let live.

Alta leapsa. Martie 7, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
1 comment so far

Prima de la Paulica si suna cam asa:

Ce te face să-ţi lingi degetele (şi nu numai)?
Friptura de porc la cuptor facuta in vin, cu pireu si turnat sos deasupra pireului, nu refuz niciodata pizza si McDonald’s, ciocolata clar, am nevoie de doza mea zilnica, si orice as manca, trebuie si-un pahar de Pepsi sau Coca Cola langa. (si nu numai?! nush bre, eu incerc sa mananc numa’ cu gura si cu degetele.)

Ce-ţi încântă ochii?
As putea deveni experta in pisici la cat stau si ma holbez la ele pe geam toata ziua. Asa ca, da, imi ‘incanta’ ochii sa ma uit la pisicile de afara jucandu-se, la el abia trezit din somn avand un zambet discret pe buze, la fantanile de ciocolata de se pun la nunti. Now that’s paradise.

Ce-ţi place să atingi?
Materiale gen matase sau satin, blanita unei pisici, un obraz proaspat barbierit sau putin rugged.

Ce mirosuri te încântă?
Mirosul de aftershave, cel de tigara (cand sunt departe…), mirosul detergentului folosit de mama si cel de sarmale in ajun de craciun.

Ce-ţi încântă urechea?
Aici se potriveste cam tot ce-a zis Paulica. 🙂

Mai departe sa mearga leapsa la Honeybunny, Matthers si cine mai doreste, cine mai pofteste. 🙂

Lepse. Martie 7, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
2 comments

Honeybunny mi-a plasat trei lepse acum ceva timp insa va trebui sa imi cer scuze si sa ma ocup doar de doua. Iti multumesc pentru faptul ca m-ai propus pentru Lemonade Awards, insa deocamdata nu ma bag in nimic de genul. Dar sa vedem celelalte:

Una dintre ele spune sa:
– iau cartea care este cel mai aproape de mine – James Clavell’s ‘Shogun’
– sa o deschid la pagina 123
– sa reproduc a cincea propozitie/fraza – „His knees went weak.” Uuuu, ce suspans. 😛
– sa nu scotocesc dupa o carte mai de inteligenti. La cat de lene imi e, nicio sansa.
Mai departe o ia cine doreste.

Si inca una, the happy tag.
Trebuie sa alcatuiesc un top 6 al lucrurilor care ma fac fericita. Am sa traduc leapsa din engleza in romana ca sa o pot da mai departe cu usurinta.
Acestea sunt regulile:
1. pune link-ul celui care ti-a plasat leapsa.
2. posteaza aceste reguli pe blogul tau.
3. impartaseste 6 lucruri care te fac sa zambesti.
4. da leapsa mai departe la alti 6 blogosferici.
5. anunta-i pe cei carora le-ai dat mai departe leapsa.
Sa vedem.
1. Sunt fericita atunci cand ma urc in trenul ce ma aduce acasa.
2. Sunt mai mult decat fericita atunci cand ma saruta EL pe frunte.
3. Zambesc atunci cand mananc ceva ce-mi place de la mama. (Si mai nou imi place tot ce face mama.)
4. Sunt bucuroasa atunci cand stam cu totii la cina cate doua ore, mancand si sporovaind despre orice.
5. Ador sa ii fac cafeaua de dimineata.
6. Iubesc sa dansez ca o nebuna toata seara/noaptea.

N-am 6 blogosferici la care sa dau leapsa mai departe, dar o sa o dau la Dusha, Paulie, Matthers si Shani.

Am de recuperat. Martie 7, 2009

Posted by pawsy in Ganduri.
add a comment

S-ar parea ca a trecut cam mult de cand n-am mai avut timp de micutul meu blog si-am zis ca e momentul sa recuperez, pentru ca altfel se aduna prea multe.

In primul rand, am adaugat un nou blogosferic la blogroll, Z3Ro, acelasi de pe DS, dar cu un plus de seriozitate, spune el, asa cum spune si ca va incerca sa se tina zilnic de scris. Va recomand sa-l urmariti, pe el, pe Paulie si pe Dusha alti blogosferici dragi mie.

Si apropo de blogosfera, am cateva lepse de recuperat, doua sau trei fiind de la Honeybunny si una de la Paulie, de care o sa ma ocup, daca nu in seara asta, atunci de maine incolo cand o sa am tot timpul din lume.

Si-o sa am tot timpul din lume pentru ca e timpul sa imi car fundul inapoi la scoala ca am chiulit destul. Am avut o ultima luna destul de plina de evenimente pe care am s-o si expun cand ma simt mai creativa de fel, pentru ca acum tot ce simt e un iz de durere de cap care-mi impiedica simtul umorului sa se desfasoare. Asta se intampla cand petrec noaptea cu o gasca de nebuni denaturati. (I just wanna feeeeel real looooove…\:D/)

Inca o data La Multi Ani Nutella, ne-am simtit grozav la party si sper din suflet ca si tu la fel! Si ai niste cercei tare frumosi! 😀

V-am pupat, pe mai tarziu cand o sa am mai multe ore de somn la bord.

Mi-e destul de clar… Februarie 3, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
2 comments

…faptul ca bunul simt a disparut. Cu totul. Pentru totdeauna. Sa va explic.

Eram pe tren. Aveam un suc si-o punga de Bake Rolls. Desfac punga si inainte sa ma apuc sa mananc, ofer baiatului din fata mea. Refuza politicos, imi ureaza pofta buna si-si vede de treaba. Adica foarte frumos din partea lui. Mai tarziu aveam sa aflu ca e brasovean. La Predeal se urca un cuplu, ambii pe la 50 de ani, pare-mi-se bucuresteni. De ce? Cand le-am intins punga de Bake Rolls si i-am poftit sa ia, au pufnit usor in ras si-au refuzat, ca si cum in sinea lor se intrebau „Ce-o fi apucat-o si p-asta?”. Mai tarziu mi s-a zis ca sunt „amabila”, ca si cum asta ar fi ceva special in ziua de azi. Pai… da. Sunt amabila. Aveam o punga de paine crocanta pe care aveam s-o rontai de fata cu toti, sa-i disper cu sunetele scoase de mandibulele mele cand zdrobeau painea si poate unora li se facea gura punga de pofta cand ma vedeau. As fi dat si din sucul meu daca nu as fi facut usor rani pe interiorul obrazului.

Nu o sa-mi fie niciodata rusine de faptul ca zambesc atunci cand vorbesc cu cineva cunoscut sau nu, ca le ofer din orice am daca ii face mai comozi in preajma mea. Pana la urma sunt trei ore de drum lungi si plictisitoare si daca putem face timpul sa treaca mai placut, de ce nu? De ce trebuie sa-mi vad de treaba mea, sa ma prefac ca nu stiu si nu vreau sa stiu, ca sunt total antisociala si nu sunt interesata sa cunosc pe nimeni, ci doar sa fiu lasata in pace? Ar insemna sa am o viata tare trista.

Am fost tare mandra atunci cand, fiind pe tren, intr-un vagon cu compartimente, cu inca trei persoane in compartiment, aveam o punga de cornuri cu ciocolata din care am oferit la lume. Un domn amabil mi-a explicat ca ii e pofta dar nu are voie ca este bolnav de diabet, o femeie dormea iar baiatul de langa mine a luat cu pofta, dupa care i-am oferit si a mai luat o data. Cea mai mare prostie e sa-ti fie rusine sa iei cand iti ofera cineva ceva de care ti-e pofta sau care-ti place, pe motiv ca e strain. Tocmai, daca nu voia ca tu sa iei, nu oferea, pana la urma, ca un strain cu care, dupa ce te dai jos din tren nu mai ai nicio treaba, nu are nicio obligatie sa fie amabil.

Mie mi se pare normal sa-mi fac viata usoara si si pe a altora atunci cand avem de suferit impreuna, nu pot sa ma prefac ca musc cand nici macar nu pot sa marai. Tu cum te porti de obicei in mijloacele de transport in comun? Mai ales cand ai mai mult de mers.

E ceva ciudat. Ianuarie 31, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
1 comment so far

Mie mi-e frica de inaltimi. Tare. Ma duci mai sus de etajul 4, ma pui sa ma uit pe geam, ma agat de calorifer si nu-i mai dau drumul. Am avut unele momente in viata in care am simtit ca nu mai am control asupra picioarelor si vezicii mele, printre care atunci cand am fost in London Eye, sus pe Tour Eiffel si cand m-am dus pana la etajul 11 al caminului prima data cu liftul panoramic. Adica jumate facut din geam. Nu ma omor dupa adrenalina, daca ma intrebi ce as prefera intre a ma uita la televizor si a zbura cu parapanta, o sa-ti raspund ca mai bine dorm.

Eh, zilele astea m-am plictisit. Am stat in pat si-am butonat, am stat la birou, am stat in paturile colegelor de camera, am facut dusuri lungi, am mancat, orice numa’ sa-mi mai ocup timpul cu ceva. Si ieri ce idee mi-a venit? Hm, pervazul de la geam e lat. E cam cat un pat de o persoana. Internetul tot pica, am geamuri mari, ia sa testam frecventa de acolo.

Stau la etajul sase. Norocul a fost pana acum ca, pervazul fiind atat de lat, nu ma pot apleca sa vad in jos, ci vad numai drept in fata. Si, ca o matza curioasa si curajoasa ce sunt, ieri mi-am suspendat laptop-ul sus pe pervaz si mi-am urcat si eu fundul. Primul impuls, bineinteles, a fost sa ma uit in jos. Am trecut peste imaginile cu mine cazand jos pe un Audi Q7 adus la spalat (e o spalatorie chiar in spatele caminului, aud numai fasssss toata ziua), mi-am luat calculatorul in brate si-am incercat sa ma conving de faptul ca, uite, n-am patit nimic si nu, cladirea n-o sa se incline dintr-o data numai ca sa cad eu de aici, spargand si geamul in mod magic.

Am stat o perioada si mi-a amortit fundul, asa ca m-am facut comoda. Mi-am dat drumul la caldura, caloriferul fiind pe toata lungimea peretelui pervazului, mi-am intins plapuma in 4 sub fund, mi-am pus perna la spate. Si singurele momente in care ma dau jos de aici e cand mi-e foame sau am anumite nevoi naturale. Si cand dorm. Chiar atat de mult nu-mi place.

In rest stau si admir gainile vecinei, matzele care se catara de pe un acoperis pe altul si cerul mohorat. Si ma bucur ca-s inauntru la caldura.

I think I just found my favorite spot. Al tau care e?

I love you more… Ianuarie 29, 2009

Posted by pawsy in Ganduri.
1 comment so far

…than I hate winter.

And other cool stuff like that on: Iloveyoumorethan…

Check it out. 🙂 N-am ajuns sa le citesc pe toate inca, but I’m planning to.

Ia, leapsa. Honeybunny, Liviu, Alex’andra, uitati-va pe site si alegeti maximum 3 care se potrivesc la starea de acum, ca iubiti pe cineva de sex opus (sau acelasi sex, whichever way you swing), pisica sau bunica. 🙂