jump to navigation

Bleah. Martie 27, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
add a comment

Viata mea in ultimele patru luni s-a desfasurat mai mult pe duca din cauza de semi-relocare la Bucuresti pentru facultate. Ceea ce inseamna multe ore petrecute pe tren si vazut fel de fel de specimene de la o tura la alta. Numa’ un singur tip de specimen continua sa apara o data la cateva drumuri.

Indragostitii.

Ei bine, there comes a time in viata fiecaruia cand e indragostit lulea. Bine, se intampla de multe ori chestia asta, mai rar se intampla sa fie si impartasita treaba. Si cand este impartasita, ne apuca euforia si dam pe afara in asa hal incat vrem sa stie tot globul ca noi suntem indragostiti. Si ca viata e roz si ca am descoperit petecul nostru de rai pe pamant. Stiu, e un sentiment minunat si-ti vine sa-ti mananci partenerul cu fulgi cu tot atunci si acolo fara sa-ti pese de nimeni si nimic.

Si tu iti vezi de treaba ta, si il/o pupi si il/o mangai si va iubiti si va uitati adanc unul in ochii celuilalt. In tren. Intr-un compartiment de sase persoane. Dimineata. La 5.

Si vine o persoana ca mine, trezita din somn la 4 dimineata, care pleaca in scopuri nobile si prea putin placute spre un oras pe care il adora din toata fiinta atat de tare incat parca nici nu-i vine sa se apropie de el, atat de tare-l adora. Si se asaza in compartimentul cu cei doi indragostiti si-si scoate o carte si-si vede de treaba. Si incepe distractia:

– Mmm… Te iubeeeesc… Mmmmm… Mwah…

Una bucata Puchi ridica atunci ochii confuza si se uita cu grija ca nu cumva sa descopere ca totul e R-rated si ca poate se filmeaza un porno cu camera ascunsa si-o sa fie rugata sa ia parte filmarilor.

– Si eu, iubita mea… Mmmm… Abia astept sa…

Aici a inceput sa-i povesteasca suav la ureche ceva ce stiam ca nu aveam nevoie sa aud. In principiu stau foarte bine la capitolul imaginatie, uneori o ia razna a mea imaginatie si un cuvant poate sa declanseze o scena glorioasa in mintea mea care la 5 dimineata cu greturi si nasuri curgande trebuia sa fie evitata. Se opresc din soptit unul celuilalt dupa care urmeaza un sarut prelung si plin de schimburi de fluide, respiratii ingreunate, maini fasaind sub o geaca imensa ce ii acoperea pe amandoi si un Puchi ingretosat si fierband de nervi ca erau restul compartimentelor pline.

Si-o tin asa, si-o tot tin, pana cand ma ridic ca rinoceru’ furios si ies pe hol, trantind usa compartimentului cu sila si fulgerand un death glare de toata frumusetea spre ei. Ii vad ca tresar, ca isi aranjeaza parul de parca tocmai terminasera partida si se uita cu un zambet tamp unul la altul si se imbratiseaza, adormind pana la urma asa. Si subsemnata sta un timp pe hol si ofteaza adanc.

Si ma intreb: „De ce naiba trebuie sa fiu eu martorul iubirii lor profunde? Really, ca stiti voi ca va iubiti e arhisuficient.”

Bai, mi se pare grozav sa vad doi indragostiti lulea, sa nu se mai poata satura unul de altul si am simtit si simt asta pe pielea mea. Dar de aici pana la a deveni pornografic cand omu’ de langa tine poate vrea si el un pic de actiune la momentu’ ala si tu-i faci pofta si te inghiti cu celalalt…

As vrea sa asist o data la inca o chestie din-asta si sa fie inca unul acolo care sa-i intrerupa si sa-i intrebe:

– Pot sa incerc si eu? Nu cred ca faci bine ce faci, ca prea se miauna.

Alta leapsa. Martie 7, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
1 comment so far

Prima de la Paulica si suna cam asa:

Ce te face să-ţi lingi degetele (şi nu numai)?
Friptura de porc la cuptor facuta in vin, cu pireu si turnat sos deasupra pireului, nu refuz niciodata pizza si McDonald’s, ciocolata clar, am nevoie de doza mea zilnica, si orice as manca, trebuie si-un pahar de Pepsi sau Coca Cola langa. (si nu numai?! nush bre, eu incerc sa mananc numa’ cu gura si cu degetele.)

Ce-ţi încântă ochii?
As putea deveni experta in pisici la cat stau si ma holbez la ele pe geam toata ziua. Asa ca, da, imi ‘incanta’ ochii sa ma uit la pisicile de afara jucandu-se, la el abia trezit din somn avand un zambet discret pe buze, la fantanile de ciocolata de se pun la nunti. Now that’s paradise.

Ce-ţi place să atingi?
Materiale gen matase sau satin, blanita unei pisici, un obraz proaspat barbierit sau putin rugged.

Ce mirosuri te încântă?
Mirosul de aftershave, cel de tigara (cand sunt departe…), mirosul detergentului folosit de mama si cel de sarmale in ajun de craciun.

Ce-ţi încântă urechea?
Aici se potriveste cam tot ce-a zis Paulica. 🙂

Mai departe sa mearga leapsa la Honeybunny, Matthers si cine mai doreste, cine mai pofteste. 🙂

Lepse. Martie 7, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
2 comments

Honeybunny mi-a plasat trei lepse acum ceva timp insa va trebui sa imi cer scuze si sa ma ocup doar de doua. Iti multumesc pentru faptul ca m-ai propus pentru Lemonade Awards, insa deocamdata nu ma bag in nimic de genul. Dar sa vedem celelalte:

Una dintre ele spune sa:
– iau cartea care este cel mai aproape de mine – James Clavell’s ‘Shogun’
– sa o deschid la pagina 123
– sa reproduc a cincea propozitie/fraza – „His knees went weak.” Uuuu, ce suspans. 😛
– sa nu scotocesc dupa o carte mai de inteligenti. La cat de lene imi e, nicio sansa.
Mai departe o ia cine doreste.

Si inca una, the happy tag.
Trebuie sa alcatuiesc un top 6 al lucrurilor care ma fac fericita. Am sa traduc leapsa din engleza in romana ca sa o pot da mai departe cu usurinta.
Acestea sunt regulile:
1. pune link-ul celui care ti-a plasat leapsa.
2. posteaza aceste reguli pe blogul tau.
3. impartaseste 6 lucruri care te fac sa zambesti.
4. da leapsa mai departe la alti 6 blogosferici.
5. anunta-i pe cei carora le-ai dat mai departe leapsa.
Sa vedem.
1. Sunt fericita atunci cand ma urc in trenul ce ma aduce acasa.
2. Sunt mai mult decat fericita atunci cand ma saruta EL pe frunte.
3. Zambesc atunci cand mananc ceva ce-mi place de la mama. (Si mai nou imi place tot ce face mama.)
4. Sunt bucuroasa atunci cand stam cu totii la cina cate doua ore, mancand si sporovaind despre orice.
5. Ador sa ii fac cafeaua de dimineata.
6. Iubesc sa dansez ca o nebuna toata seara/noaptea.

N-am 6 blogosferici la care sa dau leapsa mai departe, dar o sa o dau la Dusha, Paulie, Matthers si Shani.

Mi-e destul de clar… Februarie 3, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
2 comments

…faptul ca bunul simt a disparut. Cu totul. Pentru totdeauna. Sa va explic.

Eram pe tren. Aveam un suc si-o punga de Bake Rolls. Desfac punga si inainte sa ma apuc sa mananc, ofer baiatului din fata mea. Refuza politicos, imi ureaza pofta buna si-si vede de treaba. Adica foarte frumos din partea lui. Mai tarziu aveam sa aflu ca e brasovean. La Predeal se urca un cuplu, ambii pe la 50 de ani, pare-mi-se bucuresteni. De ce? Cand le-am intins punga de Bake Rolls si i-am poftit sa ia, au pufnit usor in ras si-au refuzat, ca si cum in sinea lor se intrebau „Ce-o fi apucat-o si p-asta?”. Mai tarziu mi s-a zis ca sunt „amabila”, ca si cum asta ar fi ceva special in ziua de azi. Pai… da. Sunt amabila. Aveam o punga de paine crocanta pe care aveam s-o rontai de fata cu toti, sa-i disper cu sunetele scoase de mandibulele mele cand zdrobeau painea si poate unora li se facea gura punga de pofta cand ma vedeau. As fi dat si din sucul meu daca nu as fi facut usor rani pe interiorul obrazului.

Nu o sa-mi fie niciodata rusine de faptul ca zambesc atunci cand vorbesc cu cineva cunoscut sau nu, ca le ofer din orice am daca ii face mai comozi in preajma mea. Pana la urma sunt trei ore de drum lungi si plictisitoare si daca putem face timpul sa treaca mai placut, de ce nu? De ce trebuie sa-mi vad de treaba mea, sa ma prefac ca nu stiu si nu vreau sa stiu, ca sunt total antisociala si nu sunt interesata sa cunosc pe nimeni, ci doar sa fiu lasata in pace? Ar insemna sa am o viata tare trista.

Am fost tare mandra atunci cand, fiind pe tren, intr-un vagon cu compartimente, cu inca trei persoane in compartiment, aveam o punga de cornuri cu ciocolata din care am oferit la lume. Un domn amabil mi-a explicat ca ii e pofta dar nu are voie ca este bolnav de diabet, o femeie dormea iar baiatul de langa mine a luat cu pofta, dupa care i-am oferit si a mai luat o data. Cea mai mare prostie e sa-ti fie rusine sa iei cand iti ofera cineva ceva de care ti-e pofta sau care-ti place, pe motiv ca e strain. Tocmai, daca nu voia ca tu sa iei, nu oferea, pana la urma, ca un strain cu care, dupa ce te dai jos din tren nu mai ai nicio treaba, nu are nicio obligatie sa fie amabil.

Mie mi se pare normal sa-mi fac viata usoara si si pe a altora atunci cand avem de suferit impreuna, nu pot sa ma prefac ca musc cand nici macar nu pot sa marai. Tu cum te porti de obicei in mijloacele de transport in comun? Mai ales cand ai mai mult de mers.

E ceva ciudat. Ianuarie 31, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
1 comment so far

Mie mi-e frica de inaltimi. Tare. Ma duci mai sus de etajul 4, ma pui sa ma uit pe geam, ma agat de calorifer si nu-i mai dau drumul. Am avut unele momente in viata in care am simtit ca nu mai am control asupra picioarelor si vezicii mele, printre care atunci cand am fost in London Eye, sus pe Tour Eiffel si cand m-am dus pana la etajul 11 al caminului prima data cu liftul panoramic. Adica jumate facut din geam. Nu ma omor dupa adrenalina, daca ma intrebi ce as prefera intre a ma uita la televizor si a zbura cu parapanta, o sa-ti raspund ca mai bine dorm.

Eh, zilele astea m-am plictisit. Am stat in pat si-am butonat, am stat la birou, am stat in paturile colegelor de camera, am facut dusuri lungi, am mancat, orice numa’ sa-mi mai ocup timpul cu ceva. Si ieri ce idee mi-a venit? Hm, pervazul de la geam e lat. E cam cat un pat de o persoana. Internetul tot pica, am geamuri mari, ia sa testam frecventa de acolo.

Stau la etajul sase. Norocul a fost pana acum ca, pervazul fiind atat de lat, nu ma pot apleca sa vad in jos, ci vad numai drept in fata. Si, ca o matza curioasa si curajoasa ce sunt, ieri mi-am suspendat laptop-ul sus pe pervaz si mi-am urcat si eu fundul. Primul impuls, bineinteles, a fost sa ma uit in jos. Am trecut peste imaginile cu mine cazand jos pe un Audi Q7 adus la spalat (e o spalatorie chiar in spatele caminului, aud numai fasssss toata ziua), mi-am luat calculatorul in brate si-am incercat sa ma conving de faptul ca, uite, n-am patit nimic si nu, cladirea n-o sa se incline dintr-o data numai ca sa cad eu de aici, spargand si geamul in mod magic.

Am stat o perioada si mi-a amortit fundul, asa ca m-am facut comoda. Mi-am dat drumul la caldura, caloriferul fiind pe toata lungimea peretelui pervazului, mi-am intins plapuma in 4 sub fund, mi-am pus perna la spate. Si singurele momente in care ma dau jos de aici e cand mi-e foame sau am anumite nevoi naturale. Si cand dorm. Chiar atat de mult nu-mi place.

In rest stau si admir gainile vecinei, matzele care se catara de pe un acoperis pe altul si cerul mohorat. Si ma bucur ca-s inauntru la caldura.

I think I just found my favorite spot. Al tau care e?

Mi-am primit cerceeiiii! Ianuarie 30, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti.
1 comment so far

Hihi! Am primit niste cercei si sunt tare mandra de ei! 😀 M-am intalnit cu Honeybunny azi si mi-a daruit niste cercei frumosi facuti chiar de ea, pe care-i am si acum la ureche. Si i-am probat cu diferite bluze, e o intreaga arta, teehee. 😀 Multumesc mult, Honeybunny, si pentru cercei, si pentru portia zdravana de ras de dupa-masa, exact ce aveam nevoie. 🙂

Peripetii 2. Ianuarie 28, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti.
add a comment

E luni. 17:20. Acelasi accelerat de la Timisoara Nord. Astept cuminte pe peron pana ataseaza vagoanele de Brasov. Langa mine observ o tipa. O observ pentru ca gusturile ei vestimentare ma intriga. Si scarbesc. Blugi trei-sferturi, si aia suflecati, cizme negre cu toc si bot rotund, intre blugi si cizme, strampi negri. Scoate biletul, trag cu ochiul. Vagonul 7, locul 44. Crap. Eu aveam 42. Deci acelasi compartiment. Vagoanele atasate, ne urcam in sir indian in tren, cautam locurile proprii si personale, temerile mi se adeveresc. Femeia-cu-gust-exceptional-de-prost se asaza doua locuri mai incolo. Ma asez, trantesc laptop-ul pe „lap” si deschid. Suna a Vista. Peste doua secunde, boc. toc. boc. toc. Ma uit in jos, ma astept la toc, primesc cizme cu toc si cu varf ascutit, negre, pline de urme de sare. Cu stupoare, urmaresc linia in sus si vad ceva roz. Foarte roz. Incredibil de roz. Si de gresit. Costum de ski. Roz. Cu ciocate. Negre. Ajung la varful maldarului de greseli si vad par blond. Si radacini castanii. Cred ca niciodata n-am avut o expresie care sa arate mai mult a „WTF?!”. Femeia-cu-gust-exceptional-de-prost tocmai si-a gasit o prietena. Si a fost PWNED. All hail the queen.

17:30. Pleaca trenul, prima oprire la Predeal. Nimic neobisnuit pana acolo. Butonez de zor, mananc Snickers si beau Fanta Madness. Fetele fantastice, una intr-un negru dezolant, cealata intr-un roz sclipitor, se inteleg de minune. Pitesti(roz) si Targu Mures(negru). Concedii in China, doctorita, workoholics, bla, bla bla.

18:00. Predeal. In compartiment intra un cuplu. Baiat si fata. Ea imbracata normal, putin retro, el rocker furios. Cu cercei de fata in ambele urechi. De argint. Macar de-si punea de aur sa fie blingy. Isi inghesuie bagajoiu’, imi cere mii de scuze ca m-a calcat in timp ce ochii mei scapara fulgere inspre el, dupa care se instaleaza confortabil pe scaunele din fata mea. Foarte confortabil. Atat de confortabil incat ma faceau pe mine sa vreau sa ma intind pe scaunul de langa. Pornim, trec 10 minute pana cand aud ceva suspect. (mai mult…)

Peripetii. Ianuarie 28, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti.
2 comments

E vineri. 17:20. Vine trenul accelerat din Timisoara Nord, opreste in Brasov, i se adauga inca patru vagoane. Ma urc in vagonul numarul 10, locul 61. In acelasi compartiment se mai urca trei tipi si doua tipe. Se umple celula de bagaje, oameni si vorbarie inutila, pana in momentul in care cele doua fete si un baiat gasesc un compartiment gol in care sa se mute. Liniste.

17:30. Pornim la drum, prima oprire Predeal. Se lasa seara bine de tot si toti trei observam ca nu avem lumina in compartiment, intra doar o lumina slaba de pe hol. Dau sa ma mut pe hol, vine o tanti care se taraste pe jos si merge din usa in usa sa ceara bani. Raman blocata in fata ei, ea imi plange „Dati-mi si mie un ban ca mi-a murit mama si-s singura…” Vine invariabilul raspuns: „N-am.” Si stau. Cumva, lipsa luminii imi afecta sinapsele, caci (mai mult…)

Sentimental Ianuarie 25, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
add a comment

M-am trezit mai sentimentala de fel in seara asta si cand am dat de un anumit post de-al lui Cabral de acum mai multa vreme, adica asta, am lasat un oftat lung sa-mi scape din gura. De placere. Si nu prea.

Dragostea asta…

Vreau acasa. Ianuarie 18, 2009

Posted by pawsy in Bucuresti, Ganduri.
4 comments

In Brasov. ACUM!

N-a mers…

ACUM!!!
ACUMMMMM!!!

Darn…