jump to navigation

Pft. Decembrie 29, 2008

Posted by pawsy in Kittehs.
Tags: , ,
add a comment

De Revelion Decembrie 29, 2008

Posted by pawsy in Ganduri.
2 comments

Dar nu pentru mine. De rev stau acasa. Cu mama si nasa. O sa stam ca trei ciori la geam si-o sa ne uitam la artificii, o sa bem sampanie, o sa mancam si-o sa ne bagam in pat. Si cand ne e somn, pai somn o sa ne cheme. Asa ca pe 1 Ianuarie la 10 dimineata, eu o sa fiu fresh. Sac, sac. Be jealous.

Bernie Mac Decembrie 28, 2008

Posted by pawsy in News.
3 comments

A murit Bernie Mac?! WTF! Eu unde am fost pana acum de n-am stiut? In august, si eu abia astazi am aflat. *slaps forehead*

This guy was so cool… 😦

Kitteh Decembrie 28, 2008

Posted by pawsy in Kittehs.
add a comment

Pofta de viata Decembrie 28, 2008

Posted by pawsy in Ganduri.
add a comment

Sa vedem. Plictiseala poate dauna grav sanatatii. Sau poate aduce un zambet pe fata ta. Ceea ce a facut pentru mine in seara asta.

Astazi nu am facut absolut nimic. O leneveala cum n-am mai tras de mult timp. Bine, ca a cazut bradul si si a trebuit sa aspir pe jos, ca am de cautat niste poze si nu stiu unde sa le gasesc, ca azi-dimineata ma simteam complet demoralizata si lipsita de forta, nu mai conteaza acum. Tocmai mi-am inchis calculatorul mare si mi-am trantit laptop-ul in brate, pregatita sa scriu. Multe. Cu Michael Buble ca fundal, intuneric in camera, stau intinsa langa calorifer asa ca e cald si bine, si tot ce mai trebuie e sa scriu tot ce mi-a traznit prin minte in ultima ora. Si sunt atatea…

Mi-e dor de liceu. Mi-e dor de grup. Mi-e dor de distractia de la chefuri, de excursii, de barfe, drame, plansete si hohote de ras contagioase. Mi-e dor de noi. Mi-e dor de mine.

Am petrecut cam o ora si jumatate uitandu-ma prin multele foldere cu poze care s-au strans de-a lungul ultimilor patru ani si-am ramas complet vrajita de sentimentul ca a fost frumos. S-a terminat exact cum nu ar fi trebuit, dar cat a fost, a fost frumos. Grozav.

Cand am intrat intr-a noua nu cunosteam pe nimeni. M-am dus insotita de maica-mea si frate-miu, care terminase in acelasi liceu cu sase ani inainte. Mi-am cunoscut diriginta si colegii de suferinta pe urmatorii patru ani. In primele doua saptamani am stat in banca cu un baiat, eram amandoi ceva mai retrasi si nu ne obisnuiseram cu lumea din jurul nostru. Dupa acele doua saptamani, m-am bagat pe sufletul unei alte colege, care statea singura in banca. Mica de statura, retrasa, tacuta, s-a uitat la mine putin speriata cand am intrebat-o daca as putea sa ma mut cu ea. A zis un „da” tremurat si asa ne-am inceput viata de colege de banca pentru urmatorii trei ani. Da, am stat impreuna pana intr-a unsprezecea si ar fi trebuit sa raman acolo si pentru clasa a doisprezecea, dar la momentul respectiv aveam altele in cap. Asta e. Imi pare rau ca m-am mutat de langa ea, pentru ca, de atunci, totul s-a racit. S-a racit intr-atat incat in ultimele luni ne salutam si atat. Mi-e dor de tine, colega.

Dupa doua luni de liceu, m-am atasat foarte repede de-o fata deschisa, nebuna, simpatica si foarte amuzanta. Am avut o sclipire din start, acea scanteie din care intelegi ca cei doi oameni se potrivesc impreuna. A fost prima mea prietena din liceu, si, pentru ceva timp, cea mai buna prietena a mea. Ce era de impartit, imparteam, discutii, biscuiti, filme, melodii, poze, ne potriveam la tot. Pana la urma cred din suflet ca ea e cea care a format grupul „vesel”. Si ea l-a tinut din scurt si l-a tinut sa nu se prabuseasca mai devreme, dar oamenii se schimba. Asa ca ne-am schimbat de-a lungul anilor si, din pacate, nu am facut-o impreuna. Mi-e dor si de tine, chica.

Ea a adus-o mai aproape pe alta fata. Recunosc acum ca nu am invatat sa fiu niciodata apropiata de fata respectiva pana cand tot ce-am avut s-a destramat. Pentru ca a fost prima care a fost acolo cand s-a intamplat. Pentru ca, daca prin a zecea, a unsprezecea era ca un fel de rivalitate, desi e cam mult spus, pentru loialitatea primei fete, nu prietena mea cea mai buna a fost acolo pentru mine, ci ea. Scumpa mea creata care este si acum langa mine cum poate, pe net, la telefon, la o cafea si-o tigara cand sunt pe jos si abia ma pot ridica. Si mi-e cel mai dor de tine acum, cand nu putem fi impreuna mai mult, cand am nevoie de tine mai mult. Te iubesc.

Creata a adus-o pe blondina. Prietene vechi, ele avusesera acea sclipire inca din generala si-au venit impreuna in liceu. Au ramas impreuna dupa liceu. Sunt impreuna si acum. Si sunt recunoscatoare ca au venit la pachet, pentru ca nu as vrea sa fie altcumva. Blondina mea a fost, pe rand, preferata fiecareia pentru ca are un dar de a te face sa te simti al naibii de bine cu tine si cu ea. Si rar, foarte rar ne lasa sa vorbim despre ea, pentru ca in primul rand o preocupa sa fim noi bine. E o fata superba, si pe dinauntru si pe dinafara si o vad atat de rar acum incat ma simt efectiv vinovata de faptul asta. Si tot timpul imi promit ca o sun mai des, ca o scot in oras mai des… Eh. Si pe tine te iubesc, blondino, si imi lipsesti mult cat sunt plecata.

Rebela grupului, sportiva de aur, a fost intotdeauna nelipsita la toata distractia. Erau rare momentele de seriozitate cand era ea prin preajma. Dar uite ca am ajuns in clasa a doisprezecea si ne-am dat seama ca noi doua nu facusem, in decursul a patru ani, nicio poza impreuna. Niciuna. Dar am recuperat atunci cand ne-am dat seama de asta, desi era cam tarziu. Dar sa stii ca tot mi-e dor de tine.

Da, stiu, mi-e dor de cam multe si-ar trebui sa ma bucur de amintiri, de poze. Si ma bucur, mult. Dar as mai trece o data prin liceu, si dup-aia inca o data si poate ar fi ceva ce-as schimba, desi tot ce s-a intamplat in trecut m-a facut sa fiu cine sunt acum. Si, indiferent cine ce a zis de mine in ultimul timp si care nu si-a vazut de oala lui, eu stiu cine sunt. Si cei care au ramas langa mine in momentele astea, stiu si ei. Nu a fost o perioada prea usoara. Dar vazand pozele astea mi-am dat seama ca am trecut peste ele. Ca m-am schimbat. Si ca sunt multumita de mine asa cum sunt acum.

Sunt fericita. Sper ca toti cei care tin la mine si/sau ma stiu de ceva timp sa realizeze asta. Eu mi-am iubit fiecare din colegii de liceu si am incercat sa nu ma cert cu niciunul niciodata. Plansetele de la sfarsitul clasei a doisprezecea nu erau false. Stiam ca o sa imi fie dor de toti. Si imi este. Tare.

Ati fost grozavi. Toti. Am fost un colectiv frumos.

Nu ma mai judecati.

Sunt fericita.

Cand iubesti Decembrie 23, 2008

Posted by pawsy in Ganduri.
add a comment

Sunt multe, multe ganduri de la diversi oameni culese de pe blogul lui Cabral care m-au uns la suflet :). Uite-le pe cele care mi-au placut mie:

Cabral:

Cand iubesti timpul zboara cand esti langa el, langa ea…

Cand iubesti toate incremenesc pana cand din nou ochii-ti ii vor privi ochii..

Cand iubesti nimic nu te loveste, nu te atinge, nu te intoarce pe dos nimic, esti intangibil!

Cand iubesti vorbele-ti sunt prea putine, prea sarace, prea seci pentru a-ti putea pune ca intr-o vitrina sufletul prea mare…

Alyx
Cand iubesti…in jurul tau vezi doar umbre iar in fata ta un inger..
Cand iubesti… singurul lucru la care te mai gandesti este cum sa il/o faci sa radieze de fericire…
Cand iubesti… simti ca ai puterea sa lupti cu o lume intreaga pentru ceea ce e al vostru!
Cand iubesti…simti!

Ioana
Cand iubesti…..aflii motivul pentru care ai venit pe lume.
Cand iubesti…..nimic altceva nu mai conteaza.
Cand iubesti…..iti vine sa strigi tuturor cat de mare e dragostea ta…
Cand iubesti….totul e simplu.

miky:
Cand iubesti se vede!
Se vede in ochii tai, cre stralucesc mai tare ca niciodata…
Se vede in zambetul tau care este mai larg ca oricand…
Se vede in fiecare gest, cuvant, chiar si gand.
Cand iubesti te simti capabil de orice!
Cand iubesti esti mai visator!
Cand iubesti…iubesti!

andreea
and iubesti pictezi pe chipu-ti speranta pentru ceilalti.

Cand iubesti speri ca esti iubit la randu-ti.

Cand iubesti esti orb.

Cand iubesti vrei sa nu se termine niciodata.

Cand iubesti.. nu stii si nici nu incerci sa afli.. de ce.

O sa revin mai tarziu cu mai multe.

De sarbatori… Decembrie 21, 2008

Posted by pawsy in Ganduri.
1 comment so far

Radem, glumim, da’ s-a mai dus un an, si unul nu prea linistit daca stam sa ne gandim putin. Nu vorbesc de criza financiara, vorbesc altii ca asta le e meseria. Mai bine va spun ca am avut un an care a schimbat multe pentru viitorul meu, in care am luat decizii la care nu visam nici cu o ora inainte de a le face. S-a terminat liceul, am luat „bacaloreatul”, da-i cu admiteri, cu decizii ca ce-o sa faca fata cand o sa fie mare.

Visam odata ca o sa ma fac mare si-o sa ma fac actrita sau balerina, sau macar veterinar. A trecut timpul si mi-am dat seama ca panica pe care o simt cand vorbesc in fata unui grup este mult mai importanta decat credeam, asa ca o scena este clar exclusa, calitatile de mare dansatoare mi le-am pierdut odata cu scaunul de birou achizitionat ca sa se asorteze cu noul calculator, adica noua mea iubire, iar ca veterinar aveam sanse daca terminam macar 12 clase cu un minimum de habar de chimie, biologie, de care abia am auzit in ultimii 4 ani. „Deh, ti-a trebuit liceu de uman.” Da, mama, multumesc pentru ajutor. „Si-acum ce-o sa faci?” Ce face orice copil normal care termina filologie, bilingv engleza? Isi misca fundul la LMA, nu? Bineinteles ca nu. Da shefule, weirdo, cum ai zis. Copilul atomic de fata se duce sa faca Marketing. Si Administratie Publica.

Recunosc ca scoala a inceput de 3 luni aproape si inca nu stiu cu ce se mananca. Ce stiu deocamdata e ca nu e ce ma asteptam. Asa se intampla cand ai asteptari, punct. Dar ce se incepe trebuie sa se si termine, asa ca dam inainte cu spor si ne bucuram de ce avem. Desi, de ce am dat Brasovul pe Bucuresti n-am sa ma inteleg niciodata si nu-mi gasesc scuze oricat as incerca, se mai intampla sa fii orbit de prostie.

Bun, si vine Craciunul si vin sarbatorile asa ca vin si pregatirile de sarbatori… De maine incepem treaba serios cu mancarea, noroc ca mi-am dat seama din timp de faptul ca sunt antitalent in bucatarie daca nu vine vorba de facut curatenie in ea. Asa ca eu o sa ma ocup ca de fiecare data de sters rafturi, spalat frigider si eventual de-un blat de prajituri ca se pare ca imi ies bine. Antreuri, sarmale, ciorba, asta se ocupa mama in timp ce are grija sa nu fac eu cate-o boacana cand tre’ sa fac o maioneza sau un pireu. (Mi se face foame numai cand recitesc. Fooood =P~)

Recunosc ca, pe de-o parte anul asta mi-a prins bine sa trec prin atatea evenimente importante, dar nici nu m-as supara ca urmatorul sa fie mai calm, mai asezat.

Acum ceva timp, HoneyBunny mi-a plasat o leapsa. Despre sarbatori. Craciun, mai exact.

1. Ce inseamna Craciunul pentru mine. Craciunul a fost intotdeauna cam singura sarbatoare in care am fost toata familia acasa. In fine, cel putin cei care puteau fi de fata. Desi cand eram mica era mult mai amuzant sa impodobesc bradul sau sa o ajut pe mama la prajituri sau la facut forme pentru saratele, acum fac aceleasi lucruri, dar cu un sfert din entuziasmul de acum 10 ani. Totusi, Craciunul, iarna, sarbatorile de iarna sunt intotdeauna importante in sensul ca tinem la formalitati gen curatenie si mancare cat pentru 3 ierni, luat brad si impodobit si luat masa de pe 24 seara.

2. 10 idei de cadouri pe care as vrea sa le primesc. 10 idei? Cam greu. Oricum, nimic material care sa nu-mi doresc in viata de zi cu zi si sa-mi doresc acum, de sarbatori. O sa primesc un inel de la mama probabil, ca am tot frecventat bijuteriile cu ea si cred ca asta o sa primesc. Un portofel mai mare. (Deja am ramas fara idei.) Carti… Si in rest, cu cat rad mai cu pofta, cu atat sunt mai multumita de sarbatori.

3. 10 cadouri pe care nu le-as vrea. Pf, habar n-am.

4. Numeste cateva persoane care sa duca leapsa mai departe.

Shani

Nyx

Matthers

Si cu asta am incheiat, probabil ca pana dupa sarbatori. Depinde. Om vedea.

Sarbatori fericite si multe rasete.