jump to navigation

O printesa… Mai 30, 2008

Posted by pawsy in Povesti.
1 comment so far

– Haide, ia-mi mana si urmeaza, am sa te salvez de aici!

Si daca eu nu vreau sa fiu salvata…

– Haide, pana nu se prabuseste totul in jurul nostru!

Cam tarziu baiete…

Dar i-o lua. S-a tras in picioare, simtindu-se insa gata sa se prabuseasca iar. Ceva… Ceva o tinea acolo. Se simtea ca si cum acel castel, care, intr-adevar, se prabusea in jurul lor, o putea proteja.

Si-apoi daca…

Nu, moartea… Moartea o speria. Voia sa traiasca. Dar ceva in glasul baiatului… Ceva in ochii lui… Nu ii dadea pace. Ezitarea din pasii ei, din uitatura lui, o simtea si baiatul, dar parea ca nu-l deranjeaza. Ba mai mult, tragea cu si mai multa indarjire. Poate asta o speria pe fata.

– Asteapta… Tatal meu…

– Tatal tau este bine. Probabil ca te si asteapta afara. Acum hai!

-Nu! Se smuci fata din mana baiatului cat putu ea de tare si aproape ca reusi sa se desprinda, insa el o prinse… O prinse atat de puternic, cu atata ura, incat inima printesei se preschimba intr-un sloi de gheata. O durea mana, dar nu mai avea puterea sa riposteze. Se simti tarata, lovita, devenea una cu pamantul incet. Statea la fel de inerta ca el. Poate daca se urca pe ea si dansa, nu se simtea mai rau decat se simtea in acel moment.

Printul ei se dovedise a fi un cosmar. Ochii lui aveau sa o bantuie pentru restul vietii, atingerea lui parca o ardea… Si totusi, era printul ei. In poveste nu erau ei predestinati sa fie impreuna? El salvand-o de la moarte, traind fericiti pana la adanci batraneti…

– N-am auzit o prostie mai mare.

Poate odata… o sa te trezesti din visat.

Poate.