Cu totii le avem, asta e clar. Eu mi le constientizez pe ale mele cu fiecare zi petrecuta in Bucuresti, pentru ca locul asta parca scoate tot ce-i mai rau din mine. Desi trebuie sa recunosc ca ma simt mai “eu” aici decat acasa unde am ora de ajuns acasa, ora de culcat, ora de mancat, ora de orice.  Aici imi dau seama ce vreau, de ce am nevoie, cu ce sunt eu fericita, cand vreau sa fac anumite lucruri, daca vreau sa le fac, s.a. Azi, de exemplu, am descoperit ca ma plictisesc foarte repede. De orice. Mult prea repede.

Zilele trecute mi-am dat seama ca daca imi mai spune mult lumea ce sa fac si cum sa gandesc, tampesc de tot.

Am inceput astazi “Balciul Desertaciunilor” vol. I de Thackeray si era acolo un citat, printre multe altele, care se potriveste in postul asta, citez: “Daca oamenii i-ar lasa pe copii in voia lor, daca profesorii ar inceta sa-i mai tiranizeze, daca parintii nu s-ar mai incapatana sa le dirijeze gandurile si sa le domine sentimentele – acele sentimente si ganduri care sunt un mister pentru noi toti (caci, in ce masura ii cunoastem pe copiii nostri, pe parintii nostri, pe vecinul nostru, si cu cat mai frumoase si mai sfinte sunt gandurile bietului baiat sau ale bietei fetite pe care ne silim sa-i modelam dupa chipul si asemanarea acestor stupide si corupte persoane carei conduc?) – daca, zic eu, parintii si profesorii ar lasa copiii ceva mai in largul lor, rezultatul ar fi destul de satisfacator, desi, judecand dupa cantitatea de cunostinte castigate, ar lasa oarecum de dorit.”

Nu-mi spune sa ma duc sa ma culc. Voi face chiar invers. Nu-mi spune sa mananc, mai bine mor de foame. Nu-mi spune sa renunt la ce te deranjeaza pe tine, cu-atat mai cu spor o fac. Nu-mi reprosa nimic, e doar o scuza sa ascunzi greselile tale. Nu ma supune unui interogatoriu amanuntit de fiecare data cand vorbim, ma scoate din minti. Si multe altele cu “nu” in fata. Ah, si nu-mi lua “nu”-ul ca pe un da. Nu e nu. Si nici daca ma intrebi de mai multe ori aceeasi chestie nu ma faci sa ma razgandesc. Eu nu prea ma razgandesc.

M-am razgandit de cateva ori si mi-am dat pumni in cap dup-aia.

Am mai observat ca mi-am cam pierdut controlul de sine in ultimul timp. Dar asta se mai intampla la oricine din cand in cand. Poate-mi trece in curand.